Salcia in tratamente interne

Vecina de luna cu postul si Pastele, salcia a devenit un simbol al acestuia, fiind sfintita in biserica de Florii. De aici si convingerea ca este o planta sfanta, nelipsita din casa omului, pusa la icoane dar si in fata usiii la intrare, pentru a alunga duhul rau, salcia alunga si boala, fiind printre cele mai puternice plante vindecatoare. Salcia creste ata sub forma de tufe, cat si de arbori, ce pot atinge 30 de metri. In total, exista peste 300 de specii de salcie. Adevarata vestitoare a primaverii, infloreste inca din februarie, cand ramurile ei subtiri se acopera de matisori galbeni si parfumati. Cand bate vantul, polenul pe care il raspandeste formeaza adevarate ploi de aur. Iata in ce tratamente interne este folositoare:

1. Afectiuni cardiace

Persoanele afectate de aritmie, fibrilatii, extrasistole, tahicardie pot prepara o tinctura din 100 g de inflorescente de salcie alba si 500 m de tuica (rachiu). Dupa o luna de macerare, se beau cate 30-40 de picaturi dizolvate intr-o lingura de apa de 3 ori pe zi inainte de masa. Daca afectiunile enumerate se asociaza cu nevroza, se inghit de 3 ori pe zi, 2 g pulbere din scoarta uscata de salcie. Studiile au aratat ca floricelele de salcie colectate primavara au un efect tonic asupra inimii, daca sunt purtate intr-un saculet de bumbac, la gat, precum un medalion, pe un snurulet, in zona inimii. Florile se schimba o data la 4-5 zile, dar daca acest lucru nu este posibil, atunci le puteti schimba la doua saptamani.

2. Hipotensiune arteriala, dureri in articulatii, diaree

O lingura de scoarta de pe crengile tinere de salcie se infuzeaza in 500 ml de apa fierbinte timp de 6 ore. Se bea infuzia in 3 reprize, cu 20-30 de minute inainte de masa.

3. Artrita reumatoida

Se recomanda o cura terapeutica in doua faze:

dupa aceasta cura va veti simti mai bine, durerile vor disparea, se regleaza ritmul cardiac si creste puterea de munca.

• Se pun pe foc 400 ml de apa rece cu o lingura de scoarta de salcie uscata, tocata marunt, se aduce pana la fierbere si se lasa pe foc mic timp de 7 minute, apoi se lasa la infuzat pana la racire. Se bea cate 100-150 ml in functie de greutatea corporala, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
• In paralel se ia si tinctura de radacini de maces. In 500 ml tuica se macereaza timp de 4 saptamani un pahar si jumatate de radacini tocate. Sticla inchisa etans se tine la intuneric si se agita din cand in cand. Primele trei zile se bea cate o lingurita de 3 ori pe zi, amestecata cu infuzia precedenta iar urmatoarele trei zile se bea cate o lingura, iar in restul zilelor cate 2 linguri de 3 ori pe zi impreuna cu infuzia. Cura dureaza 30 de zile.

4. Dureri reumatice:

Cand durerile in articulatii si in muschi devin insuportabile, puteti sa preparati urmatorul remediu analgezic: se amesteca 2 pahare de scoarta de salcie capreasca sau alba, tocata marunt, cu radacini de brusture, iarba mare, flori si frunze de sunatoare, cate un pahar de fiecare. Cu amestecul obtinut se umple un borcan, deasupra se toarna terebentina naturala din farmacie sau plafar, in asa fel incat pana la gura borcanului sa ramana 5 cm. Borcanul acoperit cu un capac se pune intr-un vas mai mare cu apa fierbinte si un prosop la fundul vasului. Se tine vasul la foc mic timp de 2-3 ore. Periodic se amesteca continutul borcanului cu o lingura de lemn. Borcanul se inchide etans, se inveleste intr-un prosop si se lasa peste noapte intr-un loc cald. Lichidul obtinut se foloseste pentru frectii si comprese pe locurile dureroase.

5. Boli ginecologice:

Decoctul de scoarta este foarte eficient pentru  stoparea sangerarii. O lingura de scoarta tocata marunt se infuzeaza intr-un termos in 250 ml de apa clocotita timp de 5-6 ore. Se bea cate o lingura, de 3 ori pe zi, timp de 7-10 zile, iar in caz de hemoragie abundenta de 6-7 ori pe zi.

6. Icter, boli ale splinei, inflamatia tractului gastro-intestinal, insostita de diaree:

O lingurita de coaja uscata se fierbe in 350 ml de apa, timp de 10 minute, se strecoara si se bea cu inghitituri mici pe tot parcursul zilei.