Dupa o vara fierbinte, toamna se aproprie cu hainele ei frumos colorate cu miros de fructe si recolte bogate.
La capat de drum
Natura freamata sub talpa mea
Strivind-o usor cu atingerea.
Frunzele-s parca rugina de fier,
Nici raza de soare nu bate la fel.
Vantul adie mai iute ca ieri
Si parca mai rece ca-ntr-alte seri.
Aceeasi distanta-o strabat zi de zi
Pe aceleasi alei, care-acum par pustii.
Departarea de vara mi-e grea, ma-nfioara,
Toamna-i un cantec trist de vioara,
La tot ce-am trait si-am iubit ma gandesc,
La serile calde care acum se racesc.
Boarea de toamna tarzie-o resimt,
Ea ma inspira sa scriu tot ce simt,
Din iubirea de-o vara a ramas numai scrum.
Totu-i pierdut. Sunt la capat de drum.
Toamna
Se usuca frunzele
Una cate una,
Se usuca frunzele,
Apoi cade bruma.
A venit si toamna,
Vanturi reci si ploi.
Iar incepe scoala
Cu probleme noi.
Frunza
De ce toata lumea spune:
- Cand o frunza cade, - apune?
De ce cred cu-nversunare
Ca frunza ce cade, moare?
Eu, va jur, prefer a crede
Ca frunza - copil e verde.
Incet, incet ea creste
Pana se ingalbeneste,
Iar cand e galbena bine,
Vrea si ea ca voi, ca mine,
Sa cunoasca lumea mare
Si-o porneste pe carare!
Amurg de toamna
Mai stai la noi, frumoasa toamna,
Mai stai o clipa!
Si cupaleta de culori
Treci prin livezi, treci printre flori.
Tu ne aduci o seara rece,
Culoarea galben-o faci rege,
Iar soarele slabit apune,
Nuante-n violet transpune:
Si in padure, toti copacii
Lungi mantii rosii au saracii!
Si vantul rece, vant tomnatic,
Iti cant-o melodie tainic:
"Sfarsit de zi, sfarsit de toamna,
Mai stai la noi, frumoasa Doamna!
Mai stai o clipa!"
Rosu in livada toata
Toamna draga, esti batrana,
Dar esti darnica si buna!
Aur pe gutui ai pus,
Argintul pe casa sus,
Bruma e pe pruna coapta,
Rosu in livada toata.
Sarutul toamnei
Toamana saruta amurgul zilei.
Palid,
Soarele imbratiseaza padurea
Dand pomilor straie rosiatice.
Sigur, invidiaza brazii etern verzi
Putin conturati de
Violetul amurgului.
Frumos amurg, dar rece
Toamna!
Vantul
Fluiera incet
Vantul langa mine.
Vrea sa-mi dea de stire
Ca el n-a murit.
Canta langa mine
Ca sa ma trezesc,
Dar eu nu-l aud
Si nici nu-l zaresc,
Simt incet cum vine
Pe carari o mie.
Frunzele ma-ntreaba
Daca-mi este bine,
Nu stiu ce le zic,
Le vorbesc de tine.
Vad cum vine vantul
Suierand la mine.
Vrea ca sa-l ascult,
Fluiera incet,
Vantul langa mine
Spune ca-i poet
Si ca a venit toamna.
In ajun
In ajun de miez de noapte,
Stelele isi plang seninul.
Printre lacrimi, printre soapte,
Plopii isi dezbraca plinul
Scuturandu-si frunze moarte.
Toamna
In tipatul cocorilor ce pleaca
Zilele verii au inceput sa cada
Asemeni frunzelor de pe copaci...
M-au imbatat lumina, soarele, seninul
Si doar ciulinii aminteau
Prezenta verii ce-a trecut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu