In afara orasului, pe colnicul intins, era zapada cu nemiluita. Tot orasul parea imbracat de sarbatoare. Zapada cadea puzderie, marunta si deasa ca faina la cernut. Pe deal se vedeau timid tulpinile fumurii ale copacilor, crengile erau cicurate de ninsoare si de bruma. Casele aveau turturi la colturi si parca erau cercelate cu flori de zarzari si corcodusi. In departare se auzea un vuiet surd dinspre raul care traversa orasul. Din cauza ninsorii dese, cerul era ca lesia. In padurea apropiata, carduri de corbi isi cautau un loc unde sa doarma. Orasul parca era acoperit cu zabranic sur.
Pe marginea strazilor, zapada era adunata ca niste butuci grosi si sloiuri mari de gheata ii inconjurau. aratau ca niste strajeri. Pe trotuare potecile, erau de latimea unei lopeti. Departe, pe coline, numai lumini galbui de vapaita si satul zgomotos dinspre derdelus mai aratau ca acolo exista cineva, suierand un glas pierdut:-Uraaa, ce multa zapada sclipitoare, a venit intr-adevar iarna!
caraes metaforele
RăspundețiȘtergere