Incadrarea reprezinta adaptarea individului in societate in diferitele grupuri mai mici din cadrul acesteia. Viata noastra reprezinta o serie de adaptari: incepand de la gradinita trebuie sau vrem sa ne incadram in anumite grupuri. Colectivul de la scoala sau de la locul de munca este impus, restul, adica grupul de prieteni, diferitele cercuri, asociatiile, partidele de joc sunt alese. Incadrarea intotdeauna reprezinta un fel de adaptare: ne limitam pe noi insine, nevoile noastre, deoarece apartinem unui grup dat sau in mod voit dorim sa apartinem acestuia. In fiecare colectivitate exista niste norme stabilite, mai mult sau mai putin rigide, mai stricte sau mai permisive (normele intr-o grupare religioasa difera de cele din cercul de prieteni).
Noii membri primesc semnale pozitive sau negative, in functie de reactiile manifestate in diferite situatii. Seria de reactii incepe deja din copilarie ca raspuns la laude si la pedepse. In cazuri extreme, cei care incalca normele unei anumite colectivitati sunt expusi riscului de a fi exclusi. Adaptarea poate foarte usor sa se transforme in servilism ("Nu vorbesc, nu am probleme"). Exista persoane care in interesul propriei cariere sunt dispuse la actiuni lipsite de scrupule, folosesc lingusirea, minciuna.Exista pentru fiecare dintre noi norme obligatorii, ca de exemplu legile scrise, care trebuie respectate, dar exista si reguli nescrise, insa totusi imperative. Acestea sunt cu atat mai stricte cu cat mai inchisa este societatea: in anii '50 si cea mai mica incalcare a legii avea repercusiuni grave. Fiecare dintre noi, in acelasi timp apartinem unor grupuri diferite, ale caror norme difera sau chiar pot fi total contradictorii: din acest motiv la pubertate sunt frecvente conflictele.
Cei care accepta normele diferitor grupuri, vor fi acceptati de acestea, fiind considerati "normali" din punctul lor de vedere. Problemele incep daca cineva nu poate sau nu vrea sa se adapteze la cerinte. Tulburarile de adaptare se manifesta deja de la o varsta foarte frageda: copilul extrem de rasfatat sau neglijat se adapteaza cu greu cerintelor de la gradinita sau cresa. Normele de acasa adesea se dovedesc preponderente: copiii veniti dintr-un mediu sarac (sau lumpen) se adapteaza tot mai greu, la pubertate fiind aproape marginalizati (delicventa juvenila). Nici la varsta adulta nu este usor de insusit norme noi, mai ales daca grupurile in care se face adaptarea au o atitudine dusmanoasa: acest lucru se intampla frecvent cu muncitorii plecati la lucru in strainatate. Exista cazuri cand individul intra in conflict cu propriul sistem de valori atunci cand ar accepta normele, dar in interesul de a se impune alege non-conformismul, revolta, marginalizarea, asa cum au procedat numerosi revolutionari, oponenti in cursul istoriei.
Tulburarile de adaptare la varsta inaintata:
Cu cat mai in varsta este persoana, cu atat mai greu se adapteaza. Persoanele cu varsta cuprinsa intre 45-65 ani sufera si din cauza procesului de imbatranire. Adaptarea la mediu este influentata de mai multi factori:
- viata anterioara: ceea ce au realizat, succesele sau esecurile, multumirea fata de situatia actuala, imaginea despre viitor
- starea fizica: eventualele boli pot fi solicitante, asa cum este si scaderea randamentului intr-o societate orientata spre rezultate si succes
- factorii sociali: existenta unei baze materiale corespunzatoare, cum se accepta plecarea, sau indepartarea copiilor, iesirea la pensie.
Adaparea in viata privata:
Si in relatiile de cuplu trebuie sa ne adaptam la fel ca in cadrul grupurilor mari. Acest lucru nu este usor, deoarece convietuirea este mult mai stransa decat in cadrul altor grupuri, trebuie sincronizate obiceiurile intime, ca de exemplu obiceiurile de somn, igiena, s.a. In relatiile de cuplu ar putea fi evitate numeroase conflicte daca partenerii ar fi mult mai atenti unul cu altul, mult mai flexibili. Tulburarile de adaptare pot provoca si simptome psihosomatice.
Persoanele care trebuie sa joace roluri contradictorii se pot de asemenea confrunta cu tulburari de adaptare, cu tensiuni: de exemplu daca barbatul acasa joaca rolul de domn atotputernic, in timp ce la locul de munca nu are dreptul la nici o vorba, iar in cercul de prieteni vrea sa joace rolul tipului dur. Sa nu ne straduim sa aratam altfel de cum suntem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu